Poemul Zidirii

,









                                                                                                  L.G.
​

​Mai înainte de praful de stele, 
de noapte, de planete și nori, 
mai înainte de roiurile de lumini și de adânci galaxii, 
mai înainte de rostul mistuit 
în frământarea de gând a Ziditorului, 
a fost un bob mărunt de rouă 
lunecând pe obrajii Săi, 
ca mirul care de pe cap se pogoară
și se prăvale pe barbă,
spre marginea veșmintelor Sale... 
Mirului înmiresmat, 
izvorâtor din creștetul alb al chipului cel pururi blajin,
i-au urmat mulțime de mărgăritare, 
firave zvâcniri de lucire și lacrimi de bucurie 
adunate mai apoi într-un cântec lin, 
lovind în strunele Luminii.

---

Read More