Nu mai plânge!

„Cuprinsu-ne-au durerile morţii, primejdiile iadului
ne-au găsit; necaz şi durere am aflat”  (Ps. 114,3) 

​Ne apropiem cu sfială de unul dintre momentele semnificative pe care Sfintele Evanghelii îl au în vedere astăzi. Duminica a XX-a după Rusalii, a Învierii fiului văduvei din Nain, este timpul de popas duhovnicesc în care se vestește cuvântul de taină al Învierii.
Ca o piatră de hotar așezată la răscrucea timpului mărturia Învierii ne dă putere și încredințare. Vedem în Sfintele Scripturi, cele către îndreptare și zidire duhovnicească, un cuvânt de foc, precum este cuvântul acesta:
 
„despre învierea morţilor, n-aţi citit oare ce vi s-a spus vouă de Dumnezeu, zicând: "Eu sunt Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov"? Căci Dumnezeu nu este Dumnezeul morţilor, ci al viilor” (Matei 22, 31, 32).
 
Astăzi înțelegând înălțimea și lărgimea acestui cuvânt, cuprinderea lui o vedem mai adevărat din cele ce ni se relatează în Sfânta Eevanghelie a Sfântului Evanghelist Luca privitor la Învierea Fiului văduvei din Nain. În mai puțin de șapte rânduri, Evanghelia arată acestea:
 
«Apoi Iisus S-a dus într-o cetate numită Nain şi cu El împreună mergeau ucenicii Lui şi mulţime multă.
Iar când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată scoteau un mort, singurul copil al mamei sale, şi ea era văduvă, şi mulţime mare din cetate era cu ea.
Şi, văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea şi i-a zis: Nu mai plânge!
Şi apropiindu-Se, S-a atins de sicriu, iar cei ce-l duceau s-au oprit. Şi a zis: Tinere, ţie îţi zic, scoală-te.
Şi s-a ridicat tânărul cel ce murise şi a început să vorbească, şi l-a dat mamei lui.
Şi frică i-a cuprins pe toţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Prooroc mare s-a ridicat între noi şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său» (Luca 7, 11-16).

---

Read More