Lacrima Milostivirii lui Dumnezeu

​„Și, Iată, s-a arătat în Cer un semn mare: o Femeie înveşmântată cu Soarele. Și Luna era sub picioarele ei şi pe  cap purta cunună din douăsprezece  stele” (Apoc. 12, 1)
​Dacă poate fi ceva atât de curat, dacă sublimul poate avea un nume, dacă frumusețea sufletului cuiva poate fi mai adevărată și mai luminoasă decât oricare altă frumusețe din lume, niciuna dintre acestea toate nu poate atinge înălțimea și frumusețea de nepătruns a singurei făpturi omenești pe care Dumnezeu și-a ales-o drept chivot al sălășluirii Sale.
Cum vom putea înfățișa cuprinderea minunii descoperirii între oameni a nașterii acestei făpturi și cum vom desluși taina aceasta a firii omenești logodită Firii celei dumnezeiești, în Iisus Hristos Domnul, cel ce mai apoi avea să se nască dintr-însa?! Oare gândul poate străbate până în înalturi, atât de Sus, acolo unde se arată adâncul de nepătruns al lucrării lui Dumnezeu cu noi? Cum să vorbești despre ceea ce este de negrăit? Și cum să poți arăta în cuvinte bucuria acelui gând al lui Dumnezeu și puterea cea adânc nepătrunsă și mai presus de cuget care se poartă spre lume deodată cu Lacrima Milostivirii Sale?
Dorim a vorbi astăzi despre această Lacrimă a Milostivirii lui Dumnezeu. «Lacrima Milostivirii lui Dumnezeu»! Acesta poate fi cuvântul cuprinderii întregi ce se cuvine rostit acum cu privire la Sărbătoarea de astăzi: Nașterea Sfintei Pruncuțe Miriam.

---

Read More